Constanta?

Mireasma amintirilor invaluita in rasaritul soarelui apare in fiecare an mai puternica parca la tarm.
Ma gandeam in timp ce priveam prima sclipire a soarelui pe luciul de apa lina si calma, cat de multe amintiri frumoase si fericite imi vin in gand cand inspir acest aer cu aroma de libertate...Doamne cat de bine e sa fii acasa, aici e locul meu. Simt ca nisipul nu poate fi mai bland si altfel decat il stiu dintotdeauna... si marea ..nici o alta mare nu va fi in sufletul meu mai mult ca ea.. Constanta iti spun sincer TE IUBESC si nu te voi parasi niciodata! Fara tine nu sunt eu asa cum m-ai invatat sa fiu si atunci cand sunt departe de tine sa stii ca imi este dor, de tine bineinteles.
Vara galagioasa, fierbinte , vesela plina de nebuni, iar iarna gri si rece, inca prea calma si linistita, ce contrast. Poate ca asta-i este frumusetea, acesta este motivul pentru care ma simt atat de fericita aici, intotdeauna astepti ceva: vara, lebedele , iarna cu porturi inghetate si valurile nebune, un festival, turistii (placuti la inceput care ajung sa ma enerveze la sfarsit:p) si parca mai era ceva...E simplu si pana la urma complicat. Nu stiu voi ce parere aveti dar mie imi place sa privesc cum trece vara, privesc marea, plaja si forfota si-apoi astept sa vina anul urmator sa o vad din nou cum se prezinta. Si sa stiti ca nu este la fel, in fiecare an e mai frumoasa si mai spectaculoasa. Voi ce parere aveti?